În general comportamentul fiecaruia din noi diferă de la situație la situați, astfel că el se motivează în funcție de nivelul de cultura, de gradul de inițiere într-o anumită societate. Comportamentul în general diferă de la personă la persoană , dar mai cu seamă de la caz la caz.

Comportamentul se exprimă și prin ținută, prin metoda de exprimare, felul de expunere și mai cu seamă modul în care individul se impune într-un anumit cerc.
În funcție de anumite criterii putem denumi o persoană ca fiind liberă ( daca ea își exprimă clar ideile, are o ținută perfectă, capul sus, miinile liber depărtate de corp, etc.) sau mai puțin (dacă are capul aplecat , umerii lasați, miinile moi în jos, etc.).
În cazuri diferite fiecare individ întrunește un comportament diferit, astfel că grupul social în care te afli influențează nemijlocit comportamentul sau chiar cere un comportament anume.  Comportamentul poate fi adecvat și agresiv. Comportamentul adecvat este atunci cînd felul în care te impui este corespunzător situației create. Comportamentul agresiv este influențat de diverse stări psihice ce la rîndul lor pot fi generate de alcool, substanțe narcotice, dar și situații stresante. Există persoane vulnerabile care se lasă conduse de anumite circumstanțe și astfel manifestă un comportament agresiv și chiar violent .

Sunt categorii de persoane care se lasă influențați de anumite probleme de ordin social, personal sau chiar global. Comportamentul este indiciul care vorbeste cel mai multe lucruri despre un anumit om, de aceia fiecare individ adoptă un atare comportament la o anumită situație.

Indubitabil însă este faptul că comportamentul, deși este înfluențat, totuși nu poate fi schimbat radical într-un timp foarte scurt, deoarece el presupune niște deprinderi acumulate în timp.
Comportamentul mai depinde și de vîrstă, sex, situație socială, dar și nivelul de cultură.
Un comportament social ia naștere ca urmare a structurii interne a omului, a nevoii sale de a se relaționa în permanență cu ceilalți și ca, comportamentul social este o contopire a unora dintre caractere. Comportamentul adaptat este rezultatul socializării, al educaţiei şi al autoeducaţiei – procese, în cadrul cărora are loc acceptarea şi internalizarea de către individ a normelor sociale. Ajustarea comportamentului la cerinţele sociale reclamă un grad înalt de dezvoltare  la individ a autoreglării; carateristicile indivizilor ce alcătuiesc un grup.

Prevenţia şi recuperarea comportamentului deviant este un proces unitar care necesită organizare raţională, bazată pe cunoaşterea circumstanţelor, condiţiilor şi cauzelor care  provoacă acest fenomen.

E bine să fii gras, mai ales dacă crezi în faptul că un corp bine făcut ar fi mai rezistent la unele viroze, situații mai grele din viță.Un om cu forme mai accentuate ale corpului, e în stare să ridice greutătți, și să înlăture cele mai diverse obstacole.  În mod normal oamenii grași sunt mereu bine dispuși, pentru că se alimentiază des și  au energie suficientă pentru a gîndi, zîmbi și alte chestii. Omenii grași dispun de rezerve de grasime care ar putea să le alimenteze organismul în caz de…în ori ce caz! Persoanele care dispun de o masă corporală mult peste 60-90-60 sunt mai amuzanți. Cu toate că au nevoie de mai multă stofă pentru a-și coase o haină, totuși aceștia au un plus, lor iarna le este mai cald, dar…și vara le este mai cald, însă în schimb ei pot ține umbră. Omenii grași sunt mai fericiți pentru că pot să manînce orice poftesc …e mai plăcut să privești o față bine dispusă și satisfăcută de toate poftele decît una schilodită care se dezice de unele delicii, nu? Această categorie de oameni au prieteni adevărați, pe ei nu îi interesează aspectu și cantitatea de celulită în tine, ei apreciază adevărate-le tale valori.

”Jurnalismul ca profesie, este întocmai unui iceberg din care se vede doar o părticică faţă de cât se ascunde sub apă…”

This slideshow requires JavaScript.

 Deși de către dex jurnalismul este definit drept o profesie,totuși nu rămîne a fi fără temei și faptul că jurnalismul mai e  și o vocație – un mod de auto-realizare, este unul din mijloacele prin care un om poate să ofere maximum pentru semenii săi. Astfel profesie în sine definindu-se ca fiind o ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. Jurnalismul ţine de o profesie foarte practică şi în strânsă legătură cu dezvoltarea societăţii. Dezvoltarea istorică a mijloacelor de comunicare în masă s-a produs mai lent la început, la intervale mai mari de timp, apoi cu mai multă rapiditate. La inceputuri comunicarea in masa se făcea pe cale destul de primitivă, ca mai apoi datorită invențiilor, ce erau în permanență mișcare, să se ajungă pînă la cele mai ultra moderne metode de propagare și transmitere a unui mesaj. Cele mai noi mijloace de comunicare în masă aproape depăşesc cercetările privind efectele lor asupra receptorilor. Acţiunea concomitentă a noilor media face şi mai dificilă cercetarea impactului asupra utilizatorilor.

Apariția jurnalismului a fost dictată de creșterea nivelului de viață, atît economic,cultural cît și social politic.A mai fost condiționat și de ramificarea conceptelor despre viață ,atfel considerîndu-se elocventă apariția unui organ care ar monitoriza evenimente, păreri și chiar persoane. A fost necesar să se vorbească unor anumite cercuri de persoane, iar mai apoi lumii întregi, despre descoperirile și evenimentele de grandoare care urmau să aibă loc. Jurnalismul a devenit o profesie o dată cu achitarea unei plăți pentru serviciul efectuat și mai ales pentru impunerea lui periodică sau chiar permanetă prin instituțiile de profil. Considerată într-una dintre cele mai frumoase definiţii, drept „puterea fără putere“, presa are în journalism una din cărămizile cu care se poate construi o ramură specializată mai aproape de interesele fiecăruia dintre noi.  Jurnalismul este în sine o cultură ştiinţifică. Astfel denumirea de jurnalism ar fi prea vagă pentru a scoate în evidenţă preocupările ştiinţifice. De aceea rămîne ca viitorul să mai aducă şi stabilirea unui standard profesional pentru cei care îl practică sau care intenţionează să trateze teme de ştiinţă în materialele lor. Informînd corect, constant și în orice problemă care relaționează Individul-Statul-Puterea,  presa are prilejul să-și dezvolte un arsenal tematic și de mijloace publicistice dinamic, contribuind și la procesul civico-etic si educațional al oamenilor în context democratic. Jurnalismul ca profesie a mai apărut datorită obligațiunilor, îndatoririlor pe care a reușit să și le impună.  Jurnalismul joacă rol de organ de informare însumîndu-și atribuții din cele mai diverse necesare existenței social-umane. Astfel rolul unui ziarist este de a afla informaţia proaspătă despre chestiuni de interes public şi de a o transmite cititorilor cât mai repede şi cu cât mai multă acurateţe, în mod cinstit şi echilibrat. Profesia dată  își însumează o serie multiplă de funcții și abilități, astfel că nu oricine și oricînd poate să o cucerească. Într-o democraţie, unde pressa ar trebui să fie independentă, ameninţările la adresa ei vin din două direcţii: una este a politicienilor corupţi sau însetaţi de putere, care vor să şi-o subordoneze, pentru a controla opinia publică; cealaltă este a populismului de presă, care tinde să transforme totul în audienţă şi spectacol. Ce simplu ar fi dacă, în materie de jurnalism, ar funcţiona “principiul meritocrației” . Aici însă urmează să  intervină vocaţia jurnalistului independent, pentru care am o admiraţie lipsită de umbră, mai ales cînd profesia pe care și-o însumează ramîne a fi un mod de viață, un sens al existentei în genere. A fost depăşit demult sloganul care era vehiculat cândva: „Jurnalist te naşti, nu te faci”. Ba dimpotrivă, cred ca: dacă providenţa te-a înzestrat cu ceva talent, atunci el trebuie cultivat necontenit. Mioara Girba Tutu afirmă că “ Un jurnalist adevărat nu lasă nici o piatră neîntoarsă pentru a afla adevărul. Un jurnalist adevărat nu este loial. Un jurnalist adevărat nu este comod. Istoria ne-a învăţat că cei care cred că pot manipula adevărul în scopuri egoiste, sfârşesc adesea dezamăgiţi chiar de adevărul pe care nu-l pot schimba”.

Jurnalismul este temelia acestei lumi, mai ales dacă ținem cont de faptul că ”la început a fost cuvîntul” .Sau dacă  ne cunducem de ideia că  jurnalismul este “a patra putere”. Astfel pe parcursul evoluției sale, jurnalismul capătă nuanțe din ce în ce mai cotrovesate.

Fiecare zi- aceeaşi zi… Între zbucium şi dureri mi-am purtat carările. Căutam să cuprind universul cu miinile, dar nu îmi ajungeau mîini. Am alergat spre dimensiuni care nu erau predestinate mie.
  Ai apărut în viaţa mea atunci cînd mă aşteptam cel mai puţin, erai suficient, dar uneori chiar mai mult decit vroiam. Am început să te îndrăgesc pe părţi…îţi iubeam zîmbetul, deşi o făceam în tăcere; îţi iubeam privirea, ce mă impunea să te cunosc…ţi-am îndrăgit făptura şi totuşi alegeam să păstrăm distanţă. Erau zile în care nu îmi imaginam ce-ar fi să nu te aud vorbind, zîmbind sau soptindu-mi numele, şi totuşi rămîneam prieteni. Eram fericită că îmi dedici cîteva minute din ziua ta, că ai timp să te gîndeşti la mine şi chiar să îmi formezi numărul. Eram fericită să ştiu ce faci or cu ce te ocupi şi chiar să ştiu că nu ai pe nimeni… 

Astăzi sunt fericită pentru că soarele luminează mai putrnic, deoarece m-am trezit alături de tine. M-a trezit rasuflarea-ţi fierbinte, din inima ta ce clocoteşte-n vapăi de iubire. M-am trezit gîndindu-mă că tot ce îmi doresc e sa fii veşnic alaturi de mine şi mereu predispus să ma alinţi în braţele tale. Îţi iubesc parinţii, pentru că ei au ştiut să te educe exact aşa cum mi-aş fi dorit eu, îţi iubesc surorile pentru ce ele sunt parte din viaţa ta. Îţi respect colegii şi prietenii, pentru că alături de ei ai învaţat să fii ceea ce eşti. Îţi iubesc fiecare zi din viaţa ta, pentru că în ea sunt eu. Te iubesc pe tine , nu pentru ceva , te iubesc  fără dar şi fără poate…

Prima poruncă a lui Dumnezeu spune: “să nu ai alţi Dumnezei înainte şi după mine”, ceea ce înseamnă că chiar Dumnezeu, însuşi, a presupus existenţa a mai multor creaturi ce v-or nenoroci omenirea. Din această frază conchid că nu trebuie să existe nimic mai presus decît însăşi Dumnezeu şi nici să nu mai căutăm alţii. Sunt multe religii pe pămînt, religiile mari care au supraveţuit de-a lungul istoriei sunt: Iudaismu, Crestinismul, Hinduismul, Musulmanismul, fiecare dintre această religie pretinzînd credinţa în Dumnezeul adevărat. Fiecare din ele pretind că posedă mesajul adevărat de la creator, fiecare are pretenţia că posedă adevărul, de aceea este mare confuzie în lume. Omul modern chiar că nu poate distinge care este adevărata religie. Religia uneşte într-o singură persoană realitatea fizică în care trăim şi realmul sfînt al divinităţii. Dumnezeu este creatorul, el nu poate fi creatură. Eu susţin că religia crestină este adevărata religie, dar voi?!!
Ea uneşte realitatea fizică a simţurilor şi realmul spiritual a sufletului nostru. Şi este usor de dovedit dacă avem în vedere că Dumnezeu, creatorul, a unit înaintea noastră cerul şi pămîntul, Dumnezeul în care credem noi crestinii este singura divinitate, cunoscută de omenirea, care a coborât pe pamânt şi şi-a vizitat creatura. Şi-a păsit cerul şi a venit pe pământ… Biblia scrie “el măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi nu a crezut că un lucru de apucat să fie de o potrivă cu Dumnezeu şi sa dezbrăcat de sine însuşi şi a luat un chip de rob făcîndu-se asemeni oamenilor. Nu o să găsim în nici o religie unde Dumnezeu, creatorul a considerat că este imperativ pentru creatura sa, să se golească de propria divinitate şi să se întrupeze în creatură doar ca să salveze pe om. Toţi ceilalţi Dumnezei stau mult şi bine în cerurile lor, nu au coborît pe pămînt să cerceteze propria lor creatură, dar au vorbit popoarelor prin visuri, prin proroci, sau în cele mai bune cazuri prin vedenii. Adevărul este că acestea nu sunt îndeajuns.
Dumnezeul nostru ne-a vorbit prin îngeri, prin visuri, prin proroci, prin vedenii…dar ceea ce este fără precedent ne-a cercetat el însuşi prin fiul său Iisus Hristos. Biblia este singura carte care vorbeşte despre un Dumnezeu care a locuit printre oamnei ,de aceea noi creştinii veacului de la urmă trebuie să mărturisim lumii astfel: fiind că avem un mare preot însemnat care a străbătut cerurile, pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. O altă dovadă că Dumnezeul nostru, al creştinilor, este adevăratul Dumnezeu e că el în procesul de răscumpărare a murit pentru noi. El este un Dumnezeu care a gustat moartea aici pe pământ pentru creatura sa…nici un alt Dumnezeu nu a făcut asta, de aceea sunt numiţi Dumnezei falşi. Omul are nevoie ca cineva fără păcat să primească pedeapsa păcatelor omenirii, şi cum nu s-a găsit nimeni în întreaga creaţie, creatorul a trimis pe fiul său ca să se mîntuiască în locul nostru. Numai creatorul adevărat poate să simtă cu noi, să experimenteze cu noi în necesităţile şi nevoile noastre. Toti ceilalţi Dumnezei care păstreaza tăcerea sunt Dumnezei falşi, sunt doar un produs al minţii şi imaginaţiei noastre, nu pot să aducă nici un beneficiu omenirii. Doar cel care este Dumnezeul adevărat a eşit din ignoranţă, sa arătat oamnilor, a plătit preţul prin el în fiul său Iisus Hristos şi această lucrare este un eveniment istoric pe care nimeni nu îl poate anula. Dumnezeul creştinilor există, nu numai ca o idee ci şi în realitatea noastră de zi cu zi, iar în viitor o realitate cerească mai presus de puterea noastră de imaginaţie. Chiar şi Umberto Eco spunea într-un splendid eseu că “Cine nu crede în Dumnezeu crede în orice”, de aceea dacă ţi-ai pierdut credinţa, nu trebuie să o cauţi alt undeva… Caut-o în tine, regăseşte-te şi vei vedea că adevărata credinţă este alături de adevăratul şi unicul Dumnezeu. Nu mai există alţii, există doar oameni diferiţi şi concepte diferite!

 Avînd suprafaţa de peste 3 hectare şi, aparent, un aspect atrăgător, totuşi iazul de la Ciocana mai rămîne încă a fi locul unic de distracţie pentru copii din sectorul Căuşeni-Vechi, dar şi de alimentaţie cu apă a celor mai diverse tipuri de animale. De mai bine de 2 ani acest bazin a fost redat în arendă unor persoane, ce afirmă că şi-ar dori totuşi o altă situaţie, dar din circumstanţe temeinice aceştia nu au reuşit să realizeze cele propuse. Marţi la amiază, iazul din sectorul Ciocana era aglomerat – pe de o parte a bazinuliui acvatic se scăldau gîştile, raţele şi chiar vitele… de cealaltă parte oamenii profitau de căldura verii, sărind în apă. Cei care vin să-şi adape vacile şi caprele aici susţin că nu au alt loc pentru adăpare, mai mult decît atît localnicii cred că animalele nu încurcă scăldatului. Iazul este solicitat inclusiv de pescari care îşi doresc să se odihnească, savurînd plăcerea de a pescui, chiar dacă acesta ar putea să îi coste exact ca la magazin. Iazul din marginea oraşului Căuşeni este temei de ceartă între locuitorii oraşului şi arendaşii acestuia. Arendaşii afirmă că şi-ar dori schimbarea situaţiei, dar din circumstanţe temeinice nu au reuşit realizarea celor propuse. Cu toate acestea medicii de la Centrul de Sănătate Publică Căuşeni afirmă că iazul din sectorul Ciocana nu are autorizaţie pentru scăldat, iar apa din bazin conţine bacterii care sunt periculopase sănătăţii. Bazinul acvatic din sectorul Ciocana se întinde pe o suprafaţă de peste 3 hectare.

Misiunea Socială “Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei s-a gândit să facă şi mai multi bătrîni fericiţi. La Coșcaleia se află un grup de voluntari italieni care zilnic după prânz se implică în activităţi sociale: ajutorarea bătrânilor în treburile casnice, activităţi ecologice şi de amenajare a ambientului.
La Coșcaleia sunt voluntari din întreaga țară dar și din Italia, Milano. Costel din Leova vine deja pentru al trei-lea an și susține că este o fericire pentru el să vadă un zîmbet pe fața bătrînilor.
Voluntarii Italieni, deși sunt la prima lor experiență în Moldova, toutși se lasă entuziasmați de lucrurile frumoase pe care au reuțit să le descopere aici. Ei spun că Moldova este foarte diferită de Italia însă activitatea de colaborare între voluntarii moldovenii îi unește.
Natalia, responsabil la Diaconia, afirmă că atît Diaconia cît și Caritasul are voluntari care au dorinta de a sluji dezinteresat pe cei suferinzi. Grija lor fiind de ai pregăti bine, din punct de vedere profesional, pe acesti voluntari.
Bătrînii sunt mulțumiți de activitatea voluntarilor și spun că ori de cîte ori au nevoie se adresează și sunt ajutați. Ei le mulțumesc de fiecare dată și spun că ceea ce fac este un lucru mare pentru barînii din Coșcaleia.
La Coșcaleia deja doi ani consecutiv se petrec activități de voluntarial, cu implicarea tinerilor voluntari de pretutindeni, ce au scop principal ajutorarea persoanelor social vulnerabile din Moldova.